| 1.
|
SILU'I, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forţă faţă de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. - Din sl. silovati "a provoca".
Sursă
: DEX'98
(63810)
- dante |
| |
| 2.
|
SILU'I vb. v. altera, constrânge, contraface, deforma, denatura, escamota, face, falsifica, forţa, încălca, măslui, misti-fica, nesocoti, obliga, răstălmăci, sili.Sursă
: Sinonime
( 209729)
- siveco |
| |
| 3.
|
SILU'I vb. a batjocori, a necinsti, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rusina, a sili, a spurca, (ţig.) a pângări. (A ~ o femeie.)
Sursă
: Sinonime
(209728)
- siveco |
| |
| 4.
|
silu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. silui'esc, imperf. 3 sg. silui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. silui'ască
Sursă
: DOR
(282198)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SILU'I ~'esc tranz. 1)(persoane) A determina prin forţă; a pune să facă contrar propriei voinţe; a constrânge. 2) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin violenţă; a necinsti; a batjocori; a viola. 3) fig. (norme, legi etc.) A aplica într-un mod denaturat; a viola. /<sl. silovati
Sursă
: NODEX
(353430)
- siveco |
| |
|
|